Descoperire surpriză: un gel pe bază de zahăr ADN stimulează regenerarea puternică a părului.

În 2024, oamenii de ştiinţă au identificat din întâmplare o posibilă terapie nouă pentru chelia ereditară cu model (cea mai frecventă cauză de pierdere a părului la nivel global, atât la bărbaţi, cât şi la femei).

Cum a apărut descoperirea: deoxiriboza şi vindecarea rănilor

Punctul de plecare a fost o moleculă simplă, prezentă în mod natural în organism: un zahăr care intră în structura ADN-ului, mai exact componenta „deoxiriboză” din acidul dezoxiribonucleic (ADN).

În timp ce analizau la şoareci cum ajută aceşti zaharuri la vindecarea rănilor atunci când sunt aplicaţi topic, cercetători de la Universitatea din Sheffield şi de la Universitatea COMSATS (Pakistan) au observat un detaliu neaşteptat: blana din jurul leziunilor tratate creştea înapoi mai repede decât la şoarecii netrataţi.

Curioşi, au decis să aprofundeze fenomenul.

Urmăreşte materialul video de mai jos pentru un rezumat al cercetării lor.

Deoxiriboză şi alopecie androgenică: ce a arătat studiul pe şoareci (iunie 2024)

Într-un studiu publicat în iunie 2024, echipa a folosit şoareci masculi cu cădere a părului determinată de testosteron. Cercetătorii au îndepărtat blana de pe spatele animalelor şi, zilnic, au aplicat pe pielea expusă o doză mică de gel cu zahăr de deoxiriboză. În decurs de câteva săptămâni, în zona tratată a apărut o regenerare descrisă ca viguroasă, cu fire individuale lungi şi groase.

Eficienţa gelului cu deoxiriboză a fost suficient de mare încât, în testele echipei, a funcţionat la fel de bine ca minoxidilul, tratament topic împotriva căderii părului, cunoscut frecvent sub numele comercial Rogaine.

„Cercetarea noastră sugerează că răspunsul pentru tratarea căderii părului ar putea fi la fel de simplu ca folosirea unui zahăr natural, deoxiriboză, pentru a creşte alimentarea cu sânge a foliculilor de păr şi a încuraja creşterea părului”, a declarat inginerul de ţesuturi Sheila MacNeil de la Universitatea din Sheffield.

De ce rămâne dificil tratamentul alopeciei androgenice

Chelia ereditară cu model, numită şi alopecie androgenică (sau alopecie androgenetică), este o condiţie naturală influenţată de genetică, niveluri hormonale şi îmbătrânire, iar manifestările diferă între bărbaţi şi femei.

Afecţiunea poate afecta până la 40% din populaţie, însă, până acum, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA (FDA) a aprobat doar două medicamente pentru tratamentul ei.

Opţiunile actuale (şi limitele lor)

• Minoxidil (fără reţetă) poate încetini căderea părului şi poate susţine o anumită regenerare, dar nu funcţionează la toate persoanele care se confruntă cu pierdere de păr.
• Dacă minoxidilul nu dă rezultate, pacienţii de sex masculin pot apela la finasteridă (denumire comercială Propecia) - un medicament oral, pe bază de reţetă, care inhibă conversia testosteronului în dihidrotestosteron. Acest tratament nu este încă aprobat pentru pacientele de sex feminin.

Finasterida poate încetini pierderea părului la aproximativ 80–90% dintre bărbaţi, însă odată începută, trebuie administrată în mod continuu. De asemenea, poate fi asociată cu efecte adverse nedorite, uneori severe, precum disfuncţie erectilă, durere testiculară sau mamară, scăderea libidoului şi depresie.

„Tratamentul alopeciei androgenetice rămâne o provocare”, notează MacNeil şi colegii săi, coordonaţi de cercetătorul în biomateriale Muhammad Anjum de la COMSATS, în lucrarea publicată.

Cum au testat gelul biodegradabil şi non-toxic cu deoxiriboză

Echipa a formulat un gel biodegradabil, non-toxic, pe bază de deoxiriboză, şi l-a aplicat pe modele de şoareci cu chelie de tip masculin.

În paralel, au testat şi minoxidilul pe modele similare, iar o parte dintre animale au primit, suplimentar, o combinaţie: gelul cu zahăr + minoxidil, pentru comparaţie.

Comparativ cu şoarecii care au primit un gel fără substanţă activă, cei trataţi cu gelul cu deoxiriboză au început să dezvolte noi foliculi de păr.

Atât minoxidilul, cât şi gelul cu deoxiriboză au condus la 80–90% regenerare a părului la şoarecii cu chelie de tip masculin. În schimb, asocierea celor două tratamente nu a adus o îmbunătăţire majoră faţă de oricare dintre ele administrat singur.

Pe parcursul studiului, care a durat 20 de zile, au fost făcute fotografii în mai multe etape, iar diferenţele s-au văzut clar.

De ce ar funcţiona: vascularizaţie mai bună în jurul foliculilor

Cercetătorii nu pot explica încă, cu certitudine, de ce gelul cu deoxiriboză stimulează la şoareci fire mai lungi şi mai groase. Totuşi, în jurul zonei tratate, echipa a observat o creştere a numărului de vase de sânge şi a celulelor pielii.

„Cu cât alimentarea cu sânge a bulbului firului de păr este mai bună, cu atât diametrul lui este mai mare şi cu atât creşterea părului este mai pronunţată”, scriu autorii.

Ce ar putea însemna pentru oameni şi pentru recuperarea după chimioterapie

Dacă gelul cu deoxiriboză se dovedeşte eficient şi la oameni, el ar putea fi utilizat pentru alopecie sau chiar pentru a stimula regenerarea părului, a genelor şi a sprâncenelor după chimioterapie.

„Este un domeniu insuficient cercetat, astfel că sunt necesare abordări noi”, subliniază autorii.

Înainte ca un astfel de produs să ajungă la utilizare clinică, ar fi necesare studii care să clarifice doza optimă, frecvenţa aplicării, tolerabilitatea cutanată şi riscurile pe termen lung, precum şi dacă efectul se menţine după oprirea tratamentului. Totodată, ar fi important de stabilit cum se compară performanţa gelului în zone precum scalpul uman (cu densitate şi anatomie diferite de pielea şoarecilor) şi ce categorie de pacienţi ar avea cel mai mult de câştigat.

De asemenea, chiar dacă deoxiriboza este un compus natural, asta nu înseamnă automat că orice utilizare topică este lipsită de riscuri. În practică, vor conta puritatea ingredientelor, stabilitatea gelului, modul de păstrare şi standardizarea producţiei, precum şi evaluarea într-un cadru reglementat înainte de recomandări largi.

Limitări şi paşi următori

Experimentele descrise au fost efectuate doar pe şoareci masculi. Cercetări viitoare ar putea arăta dacă aceşti zaharuri naturali ar funcţiona şi la şoareci femele cu alopecie determinată de testosteron.

„Cercetarea pe care am realizat-o este într-un stadiu foarte timpuriu”, a spus MacNeil, „dar rezultatele sunt promiţătoare şi justifică investigaţii suplimentare.”

Studiul a fost publicat în Frontiere în Farmacologie.

O versiune anterioară a acestui articol a fost publicată pentru prima dată în iulie 2024.