Cafeaua la pachet poate conține mii de fragmente de microplastic, avertizează un studiu.

La 7:45 dimineaţa. Îţi iei o cafea la pachet de la cafeneaua din cartier, îţi încălzeşti palmele pe paharul fierbinte, tragi o înghiţitură şi porneşti spre birou.

Pentru mulţi dintre noi, paharul pare complet inofensiv – doar un ambalaj practic pentru doza de cofeină. Totuşi, dacă recipientul este din plastic sau dacă pare din carton, dar are pe interior o peliculă subţire de plastic, există şanse mari să elibereze mii de fragmente minuscule de plastic direct în băutură.

Numai în Australia se folosesc anual aproximativ 1,45 miliarde de pahare de unică folosinţă pentru băuturi calde, împreună cu circa 890 milioane de capace din plastic. La nivel global, estimările urcă până la aproximativ 500 de miliarde de pahare pe an.

Într-un studiu recent la care am fost coautor, publicat în Journal of Hazardous Materials: Plastics, am investigat ce se întâmplă cu aceste pahare atunci când intră în contact cu lichide fierbinţi.

Concluzia este directă: căldura este unul dintre principalii factori care determină eliberarea de microplastice, iar materialul paharului contează mai mult decât am crede.

Ce sunt microplasticele?

Microplasticele sunt fragmente de plastic cu dimensiuni cuprinse între aproximativ 1 micrometru şi 5 milimetri – adică de la un praf fin până la mărimea unei seminţe de susan.

Ele apar fie prin degradarea unor obiecte mai mari din plastic, fie sunt eliberate direct din produse în timpul utilizării normale. În timp, aceste particule ajung în natură, în alimente şi, în cele din urmă, în organismul nostru.

În prezent, nu există dovezi concludente privind cât din acest microplastic rămâne efectiv în corp. Cercetările pe această temă sunt foarte uşor de contaminat, iar măsurarea precisă a unor particule atât de mici în ţesuturi umane este extrem de dificilă.

În plus, oamenii de ştiinţă încă încearcă să înţeleagă ce ar putea însemna microplasticele pentru sănătatea umană pe termen lung. Este nevoie urgentă de mai multe studii, însă până atunci e util să ştim care sunt sursele posibile de microplastice din viaţa de zi cu zi.

Temperatura contează

Eu şi colegii mei am început printr-o meta-analiză – adică o sinteză statistică a cercetărilor existente – în care am analizat date din 30 de studii evaluate de alţi specialişti (peer-reviewed).

Am urmărit cum se comportă plastice frecvent întâlnite, precum polietilena şi polipropilena, în condiţii diferite. Dintre toţi factorii analizaţi, unul a ieşit clar în evidenţă: temperatura.

Pe măsură ce creşte temperatura lichidului din recipient, în general creşte şi cantitatea de microplastice eliberate. În studiile incluse, valorile raportate variau de la câteva sute de particule până la peste 8 milioane de particule pe litru, în funcţie de material şi de modul de testare.

Interesant este că „timpul de înmuiere” (cât stă băutura în pahar) nu s-a dovedit un factor constant. Asta sugerează că nu durata în care ţinem cafeaua într-un pahar din plastic este decisivă, ci mai degrabă temperatura iniţială a lichidului în momentul în care atinge plasticul.

Testarea a 400 de pahare de cafea (polietilenă şi carton cu peliculă de plastic)

Ca să vedem ce se întâmplă în situaţii reale, am colectat din zona Brisbane 400 de pahare de cafea, din două categorii principale:

• pahare integral din plastic, realizate din polietilenă;
• pahare din „hârtie” (carton) cu căptuşeală subţire din plastic pe interior, care arată ca hârtia, dar au un strat protector plastic.

Le-am testat la 5°C (temperatură tipică pentru cafea cu gheaţă) şi la 60°C (temperatură tipică pentru cafea fierbinte). Deşi ambele tipuri au eliberat microplastice, au apărut două tendinţe majore.

În primul rând, materialul face diferenţa. Paharele din carton cu strat interior de plastic au eliberat mai puţine microplastice decât paharele complet din plastic, la ambele temperaturi.

În al doilea rând, căldura declanşează o creştere semnificativă a eliberării. Pentru paharele integral din plastic, trecerea de la apă rece la apă caldă a mărit eliberarea de microplastice cu aproximativ 33%. Dacă cineva bea zilnic 300 ml de cafea dintr-un pahar din polietilenă, ar putea ajunge să înghită în jur de 363.000 de particule de microplastic într-un an.

Dar de ce influenţează căldura atât de mult?

Prin imagistică de înaltă rezoluţie, am analizat pereţii interiori ai paharelor şi am observat că paharele integral din plastic au suprafeţe mult mai aspre – cu adevărate „vârfuri şi văi” – în comparaţie cu paharele din carton cu peliculă de plastic.

Această rugozitate facilitează desprinderea particulelor. Căldura accelerează fenomenul, pentru că înmoaie plasticul şi îl face să se dilate şi să se contracte, generând mai multe neregularităţi ale suprafeţei, care în final se fragmentează şi ajung în băutură.

Cum reducem riscurile

Nu este nevoie să renunţăm la obiceiul cafelei de dimineaţă la pachet, însă putem ajusta felul în care îl practicăm pentru a diminua expunerea.

Pentru băuturi fierbinţi, cea mai bună alegere este un pahar reutilizabil din oţel inoxidabil, ceramică sau sticlă, deoarece aceste materiale nu eliberează microplastice. Dacă totuşi trebuie folosit un pahar de unică folosinţă, rezultatele noastre indică faptul că paharele din carton cu strat interior de plastic eliberează, de regulă, mai puţine particule decât cele din plastic integral – deşi niciunele nu sunt complet lipsite de microplastice.

În final, din moment ce căldura este factorul care declanşează eliberarea din plastic, este recomandabil să evităm turnarea lichidelor clocotite direct în recipiente cu peliculă plastică. A-i cere barista-ului să lase cafeaua puţin mai rece înainte de a o turna în pahar poate reduce stresul fizic asupra stratului de plastic şi, implicit, expunerea totală.

Înţelegând cum interacţionează temperatura cu alegerea materialului, putem proiecta ambalaje mai bune şi putem lua decizii mai informate pentru doza zilnică de cofeină.

Un pas în plus pentru consumatori şi pentru industrie

Din perspectiva consumatorului, o strategie simplă este să îţi transformi cana reutilizabilă într-un obiect „de nelipsit” (în geantă, în maşină sau la birou), astfel încât să nu depinzi de pahare de unică folosinţă. Pentru localuri, încurajarea recipientelor reutilizabile şi standarde mai stricte pentru materialele care intră în contact cu lichide fierbinţi ar putea reduce expunerea la microplastice la scară largă.

De ce contează şi designul paharului

Pe lângă tipul de plastic, contează şi modul în care este fabricat paharul: finisajul suprafeţei interioare, grosimea stratului şi stabilitatea lui la temperaturi ridicate pot influenţa cât de uşor se desprind particule. Din acest motiv, alegerea materialului şi controlul calităţii în producţie sunt esenţiale pentru a limita eliberarea de microplastice.

Autorul recunoaşte contribuţia profesorului Chengrong Chen la acest articol.

Xiangyu Liu, Research Fellow, School of Environment and Science and Australian Rivers Institute, Griffith University

Acest articol este republicat din The Conversation sub licenţă Creative Commons. Citiţi articolul original.