Nivelul de cofeină din sânge ar putea influenţa cantitatea de grăsime corporală pe care o porţi, iar acest lucru poate cântări în riscul de a dezvolta diabet de tip 2 şi boli cardiovasculare.
Ce a arătat studiul din 2023 despre cofeină, IMC şi diabetul de tip 2
Un studiu publicat în martie 2023 a folosit markeri genetici pentru a contura mai clar legătura dintre concentraţiile de cofeină, IMC (indicele de masă corporală) şi riscul de diabet de tip 2.
Echipa de cercetare - de la Institutul Karolinska (Suedia), Universitatea din Bristol (Regatul Unit) şi Colegiul Imperial din Londra (Regatul Unit) - a sugerat că băuturile cu cofeină fără calorii ar putea fi investigate ca o posibilă cale de a sprijini reducerea grăsimii corporale.
Cercetătorii au formulat concluzia astfel: concentraţiile plasmatice de cofeină estimate genetic au fost asociate cu un IMC mai mic şi cu o masă totală de grăsime corporală mai redusă. În plus, aceleaşi concentraţii plasmatice de cofeină estimate genetic au fost corelate cu un risc mai scăzut de diabet de tip 2; aproximativ jumătate din efectul cofeinei asupra predispoziţiei la diabet de tip 2 a părut să fie explicat de scăderea IMC.
Cum a fost făcută analiza: genele CYP1A2 şi AHR şi randomizarea mendeliană
Analiza a inclus date de la puţin sub 10.000 de persoane, extrase din baze de date genetice existente. Accentul a fost pus pe variaţii genetice aflate în sau în apropierea unor gene cunoscute pentru rolul lor în viteza cu care organismul descompune cofeina.
În linii mari, persoanele cu anumite variaţii ce influenţează genele - în special CYP1A2 şi gena reglatoare AHR - tind să metabolizeze cofeina mai lent. Ca urmare, cofeina rămâne în sânge o perioadă mai lungă; în acelaşi timp, aceste persoane tind, în medie, să consume mai puţină cofeină.
Pentru a evalua relaţii probabil cauzale între aceste variaţii, boli precum diabetul, masa corporală şi factori de stil de viaţă, cercetătorii au folosit o metodă numită randomizare mendeliană.
Rezultate: legătura cu IMC şi diabetul de tip 2, dar nu şi cu bolile cardiovasculare
Studiul a identificat o asociere semnificativă între nivelurile de cofeină din sânge, IMC şi riscul de diabet de tip 2. În schimb, nu a fost evidenţiată o relaţie între cantitatea de cofeină din sânge şi bolile cardiovasculare, inclusiv fibrilaţia atrială, insuficienţa cardiacă şi accidentul vascular cerebral.
Aceste rezultate se aşază lângă observaţiile anterioare, care au legat un consum moderat (şi relativ crescut) de cofeină de o stare cardiacă mai bună şi de un IMC mai mic, adăugând însă detalii despre mecanismele posibile prin care cafeaua şi cofeina pot influenţa organismul.
De ce ar putea conta cofeina: termogeneză şi oxidarea grăsimilor
Echipa consideră că asocierea observată ar putea fi explicată, cel puţin parţial, prin felul în care cofeina poate creşte termogeneza (producerea de căldură) şi poate stimula oxidarea grăsimilor (transformarea grăsimilor în energie). Ambele procese sunt componente importante ale metabolismului general.
Totuşi, autorii au subliniat că efectele cofeinei nu sunt exclusiv benefice, astfel încât orice evaluare a avantajelor consumului trebuie făcută cu prudenţă. În plus, deşi unele studii mici şi pe termen scurt au arătat scăderi ale greutăţii şi ale masei de grăsime după consum de cofeină, efectele pe termen lung rămân neclare.
În contextul consumului larg de cofeină la nivel mondial, chiar şi efecte metabolice mici ar putea avea consecinţe relevante pentru sănătatea publică.
Implicaţii practice: băuturi cu cofeină fără calorii şi contextul dietei
Dacă viitoarele cercetări confirmă legătura sugerată aici, accentul ar putea cădea pe opţiuni de tip băuturi cu cofeină fără calorii, mai ales pentru a evita situaţia în care aportul de cofeină este însoţit de zahăr şi calorii suplimentare ce ar putea contracara beneficiile asupra IMC şi grăsimii corporale.
În acelaşi timp, reacţia la cofeină diferă mult de la o persoană la alta, iar toleranţa individuală, somnul, anxietatea, tensiunea arterială sau anumite afecţiuni pot schimba balanţa beneficiu–risc. În practică, asta înseamnă că aceeaşi strategie nu se potriveşte tuturor, chiar dacă tendinţele la nivel de populaţie arată o asociere favorabilă.
Limite şi ce urmează: de ce sunt necesare studii clinice randomizate controlate
Deşi eşantionul a fost mare, randomizarea mendeliană nu este o metodă perfectă. Rămâne posibil ca anumiţi factori neincluşi să fi influenţat rezultatele, astfel că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a întări concluziile de tip cauză–efect.
Epidemiologul genetic Benjamin Woolf, de la Universitatea din Bristol, a indicat că sunt justificate studii clinice randomizate controlate pentru a verifica dacă băuturile cu cofeină fără calorii ar putea contribui la reducerea riscului de obezitate şi diabet de tip 2.
Studiul a fost publicat în revista BMJ Medicină.
O versiune anterioară a acestui articol a fost publicată în martie 2023.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu