Sari la conținut

Doxiciclina, un antibiotic pentru acnee, asociată cu un risc mai mic de schizofrenie

Adolescent ținând o pastilă în cabinet medical, discutând cu un specialist despre sănătatea creierului.

Schizofrenia este o afecţiune severă de sănătate mintală care afectează aproximativ 23 de milioane de persoane la nivel mondial, iar diagnosticul apare cel mai des la sfârşitul adolescenţei sau la începutul decadei a treia de viaţă. Debutul poate fi brusc şi poate include psihoză, cu manifestări precum deliruri persistente, halucinaţii, gândire dezorganizată, agitaţie extremă ori retrage socială.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste două din trei persoane care trăiesc cu psihoză nu beneficiază de îngrijire specializată în sănătate mintală.

Doxiciclina şi schizofrenia: ce a arătat studiul de la Universitatea din Edinburgh (Finlanda)

Un antibiotic prescris frecvent pentru controlul acneei a fost asociat cu o probabilitate mai mică de a dezvolta schizofrenie. Într-un studiu coordonat de cercetători de la Universitatea din Edinburgh, adolescenţii care au folosit servicii de sănătate mintală şi care au primit doxiciclină au fost diagnosticaţi mai rar cu schizofrenie la vârsta adultă, comparativ cu cei care au luat alte tipuri de antibiotice.

Echipa internaţională condusă de psihiatrul de copii şi adolescenţi Ian Kelleher a analizat datele a peste 56.000 de persoane născute în Finlanda între 1987 şi 1997, care: - apelaseră la servicii de sănătate mintală în adolescenţă; şi - primiseră prescripţii de antibiotice în copilărie sau adolescenţă.

Rezultatele au arătat că persoanele tratate cu doxiciclină au avut un risc cu 30–35% mai mic de a dezvolta schizofrenie în următorul deceniu faţă de cei care au primit alte antibiotice. Concret, probabilitatea a scăzut de la 2,1% (în grupul cu alte antibiotice) la 1,4% (în grupul cu doxiciclină).

Limitări: asociere, nu dovadă de cauzalitate

Autorii subliniază că aceste date, fiind observaţionale, nu pot demonstra că doxiciclina previne schizofrenia. Ei concluzionează că „datele observaţionale utilizate în acest studiu nu pot oferi dovezi definitive ale unei relaţii cauzale între tratamentul cu doxiciclină şi reducerea riscului de schizofrenie, ceea ce înseamnă că vor fi necesare cercetări suplimentare”.

Totuşi, adaugă ei, rezultatele „ridică posibilitatea, încă tentativă dar promiţătoare, ca tratamentul cu doxiciclină să reducă riscul de schizofrenie la pacienţii psihiatrici adolescenţi şi indică oportunităţi terapeutice noi şi importante pentru cercetarea viitoare privind prevenirea bolilor mintale”.

De ce doxiciclina ar putea conta: răspunsuri imune, inflamaţie şi moarte celulară programată

Deşi studiul nu poate confirma un efect protector direct, cercetătorii argumentează că doxiciclina ar putea influenţa procese biologice implicate în apariţia bolii, inclusiv: - răspunsurile imune; - inflamaţia; şi - moartea celulară programată (apoptoza),

procese care, teoretic, ar putea reduce probabilitatea unor schimbări neurologice asociate cu schizofrenia.

O posibilă explicaţie este că doxiciclina ar putea elimina din organism (şi, potenţial, din creier) o ameninţare infecţioasă care contribuie la dezvoltarea schizofreniei. O altă ipoteză este că antibioticul ar putea avea un efect mai direct asupra inflamaţiei cerebrale şi asupra modului în care se formează şi se stabilizează conexiunile din creier.

Doxiciclina este un antibiotic cu spectru larg, prescris adesea adolescenţilor pentru acnee vulgară. Unele studii recente sugerează şi efecte neuroprotectoare, deoarece poate traversa bariera hemato-encefalică.

Indicii din cercetări conexe: minociclina, tetraciclinele şi „tăierea” sinapselor

Semnale similare vin şi din alte lucrări. În 2024, un studiu din Danemarca a raportat că acest antibiotic capabil să pătrundă în creier a fost asociat cu o rată semnificativ mai mică de acordare a pensiei de invaliditate la pacienţii cu schizofrenie-un indicator indirect al felului în care boala le poate afecta funcţionarea şi viaţa de zi cu zi.

În plus, cercetările cu alte antibiotice oferă indicii despre mecanisme. Un studiu din 2019, care a folosit celule stem derivate de la persoane cu schizofrenie şi de la voluntari sănătoşi, a arătat că minociclina reduce tăierea excesivă a conexiunilor sinaptice (prunarea sinaptică), proces implicat în schizofrenie.

Minociclina şi doxiciclina fac parte din aceeaşi clasă, a antibioticelor tetracicline, ceea ce sugerează că ar putea exista asemănări în modul lor de acţiune.

Fereastra de intervenţie: adolescenţii care ajung la servicii psihiatrice

Pe baza datelor de sănătate din Finlanda, Kelleher şi colegii săi au constatat că aproape jumătate dintre toate tulburările psihotice diagnosticate la nivel de populaţie au apărut la persoane care, în adolescenţă, frecventaseră deja servicii psihiatrice.

Ei susţin că acesta ar putea fi un moment potrivit pentru intervenţie, folosind medicamente precum doxiciclina pentru a reduce şansele ca simptomele sau vulnerabilităţile să progreseze spre o tulburare severă.

„Până la jumătate dintre persoanele care dezvoltă schizofrenie au mers anterior la servicii de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi pentru alte probleme”, spune Kelleher. „În prezent, însă, nu avem intervenţii despre care să se ştie că reduc riscul de a dezvolta ulterior schizofrenie la aceşti tineri. Asta face ca aceste constatări să fie atât de interesante.”

Aspecte practice şi prudenţă: acnee, antibiotice şi rezistenţa antimicrobiană

Este important ca aceste rezultate să nu fie interpretate ca un îndemn la utilizarea doxiciclinei în afara indicaţiilor medicale. Antibioticele, inclusiv doxiciclina, pot avea efecte adverse şi contribuie la rezistenţa antimicrobiană atunci când sunt folosite neadecvat; de aceea, orice tratament pentru acnee vulgară sau pentru alte probleme trebuie stabilit de medic, cu durată şi dozaj potrivite.

În plus, dacă ipoteza unui efect protector se confirmă, ar fi esenţial ca viitoarele cercetări să clarifice cine ar putea beneficia, în ce moment al dezvoltării, şi în ce condiţii un astfel de tratament ar avea un raport risc–beneficiu acceptabil, mai ales în rândul adolescenţilor care sunt deja vulnerabili din punct de vedere psihiatric.

Publicare

Studiul a fost publicat în Revista Americană de Psihiatrie.

Comentarii

Încă nu există comentarii. Fii primul!

Lasă un comentariu