Osteoartrita și exercițiile fizice: ce arată o revizuire-umbrelă și de ce merită să rămâneți activ(ă)

Osteoartrita este o afecțiune degenerativă frecventă a articulațiilor, care poate provoca durere, rigiditate, umflare și scăderea amplitudinii mișcării. Cel mai des sunt implicate genunchii, șoldurile și mâinile, însă boala poate apărea și la alte articulații din corp.

Dacă ați primit diagnosticul de osteoartrită, este foarte probabil ca medicul să vă fi recomandat exerciții fizice - o indicație care, în ultimii ani, a devenit parte din tratamentul standard.

Totuși, o revizuire nouă sugerează că efectele exercițiului ar putea fi mai mici decât se credea inițial. Când analiza este privită mai atent, apar însă mai multe motive de prudență. Concluzia practică: nu este un motiv să renunțați la rutina de mișcare.

Ce a analizat revizuirea-umbrelă despre exercițiile fizice în osteoartrită

Autorii au realizat o revizuire-umbrelă - adică o sinteză a mai multor revizuiri sistematice, care la rândul lor adună și analizează rezultate din studii individuale pentru a răspunde unei întrebări precise. O astfel de abordare oferă o imagine mai amplă asupra unui domeniu de cercetare.

După ce au trecut prin mii de lucrări, cercetătorii au inclus cinci revizuiri sistematice majore (care însumau 100 de studii individuale, cu 8.631 de pacienți), apoi au adăugat încă 28 de studii clinice mai recente (încă 4.360 de pacienți).

Pe baza acestor date, au evaluat impactul exercițiilor fizice asupra osteoartritei de la genunchi, șold și mână, comparând mișcarea cu mai multe alternative: lipsa intervenției, placebo, educație, terapie manuală, analgezice, injecții și intervenție chirurgicală.

Ce rezultate au găsit pentru durere și funcție

În raport cu a nu face nimic sau cu placebo, exercițiile au fost asociate cu scăderi mici ale durerii în osteoartrita de șold, genunchi și mână: aproximativ 6–12 puncte pe o scară de 100 de puncte.

În schimb, în aceste comparații, mișcarea nu a părut să îmbunătățească funcția mai mult decât lipsa intervenției sau placebo.

Pentru osteoartrita de genunchi și șold, a existat dovada că exercițiile pot fi la fel de eficiente în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției ca unele medicamente, precum ibuprofenul și corticosteroizii injectați intraarticular pentru a reduce inflamația. Și aceste opțiuni au redus durerea cu circa 5–10%.

Autorii au mai concluzionat că exercițiile au fost mai puțin eficiente în ameliorarea durerii și funcției decât înlocuirea totală a articulației (protezarea totală) la persoanele cu osteoartrită de genunchi și șold.

Limitările revizuirii: de ce rezultatele pot subestima beneficiile exercițiilor

Mai întâi, analiza a pus laolaltă toate tipurile de exerciții, tratându-le ca și cum ar fi echivalente. Astfel, antrenamentul de forță, exercițiile aerobice, întinderile, exercițiile în apă și tai chi au ajuns în aceeași categorie.

Acest aspect contează, fiindcă știm că nu toate formele de mișcare oferă aceleași rezultate. Revizuiri anterioare au arătat, de exemplu, că exercițiile aerobice pot fi cele mai utile pentru durere și funcție în osteoartrita de genunchi, în timp ce întinderile au avut cele mai slabe efecte.

În plus, autorii nu au diferențiat pacienții după starea clinică inițială. Există dovezi că persoanele care pornesc cu durere mai intensă și funcție mai afectată tind să obțină răspunsuri mai bune la exerciții decât cele cu simptome mai ușoare și funcție bună.

A doua limitare: revizuirea a tratat la fel exercițiile supravegheate și cele nesupravegheate. Totuși, cercetările indică faptul că antrenamentul supravegheat duce la rezultate semnificativ mai bune, probabil fiindcă un specialist poate ajusta corect exercițiile și poate susține progresul.

A treia problemă: nu s-a ținut cont de durata programelor, iar multe intervenții au fost scurte - în jur de 12 săptămâni. Este plauzibil ca menținerea unui program pe termen lung să producă beneficii mai mari decât o încercare de câteva săptămâni.

Prin urmare, concluziile revizuirii s-ar putea să nu reflecte corect avantajele pentru persoanele cu osteoartrită care introduc exercițiul ca parte constantă a rutinei săptămânale - exact cum se recomandă de obicei.

În final, revizuirea nu a ajustat rezultatele în funcție de doza de exercițiu. În osteoartrită, ameliorările durerii și funcției par să crească odată cu volumul total de mișcare săptămânal. O revizuire a indicat, de pildă, beneficii optime la aproximativ 150 de minute de exercițiu de intensitate moderată pe săptămână.

Toate aceste limitări sugerează că noua revizuire ar putea subestima efectul real al exercițiilor fizice în osteoartrită.

Mai puțină durere și avantaje pentru sănătatea fizică și psihică

Chiar și o scădere modestă a durerii poate conta în viața de zi cu zi. O reducere de circa 10% poate însemna mai multă ușurință la mers, la muncă, la interacțiuni sociale și la îngrijirea altor persoane.

Revizuirea a mai arătat că exercițiile pot reduce durerea într-o măsură comparabilă cu antiinflamatoarele nesteroidiene și cu corticosteroizii, însă fără reacțiile adverse și fără costurile asociate acestor opțiuni.

Pe lângă efectul asupra articulațiilor, mișcarea susține sănătatea inimii, poate îmbunătăți dispoziția, ajută la controlul greutății și reduce riscul de boli cronice, inclusiv cancer și diabet. În ansamblu, acestea pot influența major atât sănătatea, cât și calitatea vieții.

Ce e util să faceți acum (și cum să alegeți exercițiile)

Pe baza acestei revizuiri, este rezonabil să vă așteptați ca aproape orice formă de exerciții fizice să aducă un anumit grad de calmare a durerii.

Totodată, datele mai vechi sugerează că veți obține beneficii mai mari - atât pentru osteoartrită, cât și pentru sănătatea generală - dacă rămâneți consecvent(ă) și transformați mișcarea într-un obicei.

Cea mai bună formă de exercițiu este, în practică, cea pe care o faceți efectiv. Dacă vă place să stați în aer liber și să mergeți pe jos, mersul este o opțiune foarte bună: sprijină sănătatea per ansamblu și poate reduce durerea.

Iar dacă durerea permite, nu evitați să vă provocați din când în când: creșteți intensitatea până la un nivel la care conversația începe să devină dificilă.

Dacă preferați sala de sport, antrenamentul cu greutăți (antrenamentul de forță) poate aduce câștiguri importante pentru sănătate - mai ales când este menținut pe termen lung.

Două aspecte practice, adesea trecute cu vederea

Un program eficient pentru osteoartrită include, de regulă, progres treptat: începeți cu un volum suportabil, apoi creșteți încet durata sau intensitatea, pentru a da timp articulațiilor și mușchilor să se adapteze.

De asemenea, este util să vă ghidați după răspunsul organismului în următoarele 24 de ore: o ușoară sensibilitate poate fi normală la început, însă o creștere clară și persistentă a durerii sau a umflării indică faptul că doza de exercițiu trebuie ajustată (de exemplu, mai puține repetări, rezistență mai mică sau mai multă pauză).

Hunter Bennett, lector în știința exercițiului, Universitatea din Adelaide, și Lewis Ingram, lector în fizioterapie, Universitatea din Adelaide.

Acest articol este republicat din publicația „Conversația”, în baza unei licențe CC. Citiți articolul original.