E o greşeală pe care, ideal, o faci o singură dată. În graba de dimineaţă te speli pe dinţi înainte să ajungi în bucătărie, apoi bei dintr-o înghiţitură un pahar mare de suc de portocale. Bleah.
De ce ajunge o gură curată, cu gust mentolat, să perceapă sucul de portocale ca pe ceva atât de neplăcut?
Explicaţia pe scurt: pasta de dinţi conţine un detergent care dizolvă grăsimile. Iar cum papilele gustative sunt, în parte, alcătuite din grăsimi, ele sunt „deranjate” de fiecare dată când te speli pe dinţi.
Înainte să te gândeşti că soluţia ar fi să renunţi la periaj ca să-ţi „protejezi” gustul, merită ştiut că efectul e temporar şi ţine doar câteva minute. Periajul cu pastă de dinţi rămâne esenţial pentru sănătate.
Atunci, cum apare această schimbare de gust? Şi cum funcţionează, de fapt, receptorii gustativi care acoperă suprafaţa limbii?
Sunt psiholog şi am petrecut peste 40 de ani studiind ştiinţa felului în care oamenii trăiesc experienţa gustului şi a aromei. Iată ce se întâmplă, pas cu pas.
O „simfonie” dulce-amăruie
Din motive evolutive, creierul tău este „programat” să adore zaharurile dulci de care corpul şi creierul au nevoie ca sursă de energie şi să respingă gusturile amare, asociate adesea cu toxine care pot fi periculoase. De aceea, receptorii pentru dulce şi amar sunt importanţi pentru supravieţuire.
Toate celulele din corp sunt învelite de un strat exterior numit membrană, alcătuit din grăsimi denumite lipide. În celulele receptoare pentru gustul dulce sau amar, aceste membrane conţin şi o moleculă specială numită receptor cuplat cu proteina G (prescurtat RCPG).
Unele RCPG sunt „calibrate” să detecteze dulce: ignoră compuşii care nu sunt dulci şi răspund doar la zaharurile pe care organismul le poate folosi. Alte RCPG detectează amarul, „acordându-se” la numeroşii compuşi naturali care pot fi otrăvitori. Practic, funcţionează ca un sistem de alarmă încorporat.
Chipsuri sărate şi bomboane acre
Senzaţia de sărat şi de acru este percepută puţin diferit. Aceste gusturi apar atunci când ioni încărcaţi pozitiv, numiţi cationi, trec prin mici „porţi” din membrana celulară a receptorilor pentru sărat şi acru.
În cazul săratului, cationul este sodiul (încărcat pozitiv) din clorura de sodiu - adică sarea obişnuită de masă.
Pentru gusturile acide, adică acre, cationul este ionul de hidrogen (încărcat pozitiv). Chiar dacă acizii pot avea compuşi chimici diferiţi, toţi conţin cationul de hidrogen.
Când mănânci chipsuri de cartofi, cationii de sodiu din sare trec prin aceste deschideri speciale din membrana receptorului şi generează gustul sărat.
În mod asemănător, cationii de hidrogen din bomboana ta acrişoară preferată trec prin alte deschideri specifice din membrana receptorului pentru acru şi trimit creierului un semnal de tip „acru”.
Pastă de dinţi, lauril sulfat de sodiu şi suc de portocale
Sucul de portocale pe care mulţi îl preferă la micul dejun are, în mod natural, mult zahăr. În acelaşi timp conţine şi acid citric, cu cationii lui de hidrogen. Rezultatul este un amestec plăcut: dulce, cu o notă uşor acrişoară.
Totuşi, dacă te speli pe dinţi înainte de micul dejun, sucul de portocale poate deveni dezgustător. Ce s-a schimbat?
Nu e vorba doar de faptul că aroma mentolată se „bate cap în cap” cu dulce. În pastă de dinţi se găseşte detergentul numit lauril sulfat de sodiu, care ajută la îndepărtarea plăcii dentare. Placa este pelicula lipicioasă formată din microbi, care poate produce carii şi poate face respiraţia neplăcută.
Dacă ai spălat vreodată vase, probabil ai văzut ce se întâmplă când pui detergent într-un lighean cu apă grasă: detergentul fragmentează grăsimea, astfel încât devine uşor de şters şi de clătit.
În gură există însă un alt tip de „grăsime” pe care detergentul din pastă o perturbă: lipidele din membranele celulare ale receptorilor gustativi. Periajul afectează temporar acest strat lipidic, iar asta schimbă, pentru scurt timp, felul în care percepi gusturile.
În practică, de aceea mulţi oameni observă că sucul de portocale îşi pierde dulceaţa şi capătă o notă amară imediat după periaj.
Cum poţi observa efectul, în mod simplu
E util să ştii că organismul revine rapid la normal: pe măsură ce saliva reface mediul de la suprafaţa limbii, receptorii gustativi îşi recapătă funcţionarea obişnuită în câteva minute.
Dacă vrei să eviţi experienţa neplăcută la micul dejun, ai câteva opţiuni practice: - bea sucul de portocale înainte de periaj; - aşteaptă câteva minute după spălatul pe dinţi înainte să bei ceva acid sau foarte dulce; - poţi încerca o pastă de dinţi fără lauril sulfat de sodiu, dacă doreşti să reduci acest efect (formulele diferă).
Verificarea ştiinţifică: un test cu lauril sulfat de sodiu
În anul 1980 am realizat un studiu împreună cu doi colegi care studiau chimia. Am vrut să aflăm cum răspunde limba la gusturile dulce, amar, sărat şi acru după expunerea la lauril sulfat de sodiu, detergentul din pasta de dinţi.
Am făcut un experiment cu şapte studenţi voluntari de la Yale. Ei au gustat concentraţii foarte mari de zaharoza (dulce), acid citric (acru), sare şi chinină (amar), atât înainte, cât şi după ce au ţinut în gură, timp de un minut, o soluţie de 0,05% lauril sulfat de sodiu.
Oricine îşi poate face o variantă simplificată acasă, folosind ceva dulce (de exemplu zahăr), puţină sare de masă, suc de portocale şi apă tonică: gustă-le înainte de periaj şi apoi după periaj şi observă diferenţele.
Rezultatele noastre au arătat că intensitatea gustului pentru zaharoza, sare şi chinină a scăzut uşor, însă schimbarea esenţială a fost alta: la gustul acru al acidului citric s-a adăugat o componentă amară.
Asta explică de ce, în loc să pară dulce cu o aciditate plăcută, sucul de portocale ajunge să aibă gust amar după ce te speli pe dinţi.
Linda Bartoshuk, profesor de cercetare în psihologie, Universitatea George Washington
Acest articol este republicat de pe platforma „Conversaţia”, în baza unei licenţe „Bunuri Comune Creative”. Citiţi articolul original.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu