Monitorizarea numărului de paşi zilnici poate fi un indicator practic al nivelului de activitate fizică. Totuşi, recomandările de sănătate bazate exclusiv pe numărul de paşi pot pierde din vedere nuanţe importante legate de modul în care te mişti pe parcursul zilei.
Un studiu recent, realizat pe peste 33.000 de adulţi din Biobanca Regatului Unit, sugerează că felul în care îţi „grupezi” paşii de zi cu zi ar putea influenţa rezultatele de sănătate pe termen lung.
Ce arată studiul din Biobanca Regatului Unit despre paşi şi mers (10–15 minute)
În analiza datelor, persoanele care îşi făceau cea mai mare parte a paşilor zilnici în plimbări mai lungi au avut un risc mai mic de deces din orice cauză decât cei care acumulau majoritatea paşilor în plimbări scurte.
În plus, participanţii care mergeau în reprize mai lungi au prezentat şi un risc mai mic de a avea ulterior un eveniment cardiovascular, precum un infarct sau un accident vascular cerebral. Important: această asociere a rămas valabilă chiar şi după ce cercetătorii au ţinut cont de numărul total de paşi efectuaţi.
Cine a fost inclus şi cum au fost măsuraţi paşii
Analiza a inclus adulţi cu vârste între 40 şi 79 de ani, care nu aveau boală cardiovasculară şi nici cancer şi care, în mod obişnuit, mergeau sub 8.000 de paşi pe zi.
Timp de o săptămână, participanţii au purtat un dispozitiv de monitorizare a activităţii pentru a se măsura paşii. Privind retrospectiv aceste rezultate, cercetătorii au comparat riscurile în funcţie de felul în care oamenii îşi distribuiau paşii pe durate de mers mai lungi sau mai scurte.
Diferenţe de risc: reprize de 10–15 minute versus mai puţin de 5 minute
Cei care îşi făceau cea mai mare parte a paşilor zilnici în „bucăţi” de mers de 10–15 minute au avut, aproximativ, o probabilitate de 4% de a trece printr-un eveniment legat de inimă şi vase (de pildă infarct sau accident vascular cerebral) în deceniul următor.
În schimb, persoanele care acumulau cei mai mulţi paşi în reprize mai scurte de 5 minute au avut un risc cu aproximativ 9% mai mare de a suferi un incident cardiovascular în viitor.
Diferenţa s-a văzut şi la mortalitate: pentru cei care făceau plimbări mai lungi, riscul de deces a fost sub 1%, comparativ cu circa 4% la cei care mergeau în reprize scurte.
Efecte mai puternice la cei foarte inactivi (sub 5.000 de paşi/zi)
Beneficiile asociate mersului în reprize mai lungi au fost deosebit de pronunţate în rândul celor mai inactivi participanţi, adică la persoanele care mergeau sub 5.000 de paşi pe zi. În acest grup, reprizele mai lungi de mers au fost asociate cu o mortalitate cu până la 85% mai mică faţă de plimbările scurte.
Ce spun autorii: nu e obligatoriu „ţinta” de 10.000 de paşi
Matthew Ahmadi, cercetător în sănătate publică la Universitatea din Sydney şi coautor coordonator, afirmă că există percepţia că specialiştii recomandă 10.000 de paşi pe zi ca obiectiv, însă „nu este necesar”.
El susţine că simpla adăugare a uneia sau a două plimbări mai lungi pe zi, fiecare de cel puţin 10–15 minute, într-un ritm confortabil, dar constant, ar putea aduce beneficii importante - mai ales pentru persoanele care merg puţin.
Emmanuel Stamatakis, om de ştiinţă în domeniul sportului la Universitatea din Sydney şi autor al studiului, subliniază că până acum accentul a fost pus mai ales pe numărul de paşi zilnici sau pe cantitatea totală de mers, neglijând „cum” merg oamenii. În opinia lui, rezultatele indică faptul că şi persoanele foarte inactive îşi pot maximiza beneficiile pentru sănătatea inimii ajustând tiparul de mers astfel încât să meargă mai mult timp continuu, ideal cel puţin 10–15 minute, atunci când se poate.
De ce ar putea ajuta mersul continuu: ipoteze cardiometabolice
Cardiologii Fabian Sanchis-Gomar (Universitatea Stanford), Carl Lavie (Institutul Inimii şi Vascular John Ochsner din Noua Orleans) şi Maciej Banach (Universitatea de Medicină din Łódź, Polonia) avansează ideea că reprizele mai lungi de mers continuu ar putea favoriza beneficii cardiometabolice, ar putea îmbunătăţi fluxul de sânge sau sensibilitatea la insulină - efecte „mai puţin probabil să apară” în cazul activităţii scurte şi intermitente.
Limite şi rezultate contradictorii în alte cercetări
Deşi cifrele par convingătoare, concluziile sunt observaţionale şi se bazează pe doar trei zile până la o săptămână de date despre activitate fizică, ceea ce înseamnă că trebuie interpretate cu prudenţă.
Pe de altă parte, eşantionul este mare, iar ideea că timpul efectiv petrecut în mişcare poate influenţa sănătatea este susţinută şi de alte studii recente.
Merită menţionat însă că unele cercetări au raportat asocierea opusă: reprizele mai scurte, dar mai rapide, ar fi mai avantajoase decât plimbările mai lungi şi mai lente.
În analiza Biobăncii Regatului Unit, ritmul mersului nu a fost evaluat complet, însă rezultatele sugerează că numărul total de paşi zilnici nu este singurul element care contează.
Ce urmează: nevoie de studii clinice şi prudenţă în recomandări
Autorii unui editorial (care nu au fost implicaţi în studiu) consideră că echipa de cercetare prezintă un „argument convingător” pentru testarea mersului susţinut în viitoare studii clinice randomizate.
Statisticianul aplicat Kevin McConway, care de asemenea nu a participat la studiu, este de acord că lucrarea este „intrigantă”, dar insistă că este nevoie de mult mai multe cercetări înainte ca aceste rezultate să stea la baza unor recomandări noi pentru sănătatea inimii. În formularea lui, este „prea devreme” să ştim cum - sau dacă - aceste constatări ar trebui integrate în recomandările de sănătate publică privind activitatea fizică şi numărarea paşilor.
Cum poţi aplica practic ideea (fără să te blochezi în numere)
Dacă porneşti de la un nivel scăzut de activitate, o strategie realistă poate fi să păstrezi numărul de paşi aproximativ similar, dar să introduci intenţionat 1–2 intervale de mers continuu de 10–15 minute: de exemplu, o plimbare după masă sau coborârea cu o staţie mai devreme din transportul public. Cheia, conform studiului, este continuitatea reprizei, nu perfecţiunea „ţintei” zilnice.
De asemenea, e util să iei în calcul contextul personal: încălţămintea potrivită, un traseu sigur şi un ritm care îţi permite să vorbeşti fără să gâfâi excesiv pot face mersul mai sustenabil. Iar dacă ai simptome precum durere în piept, ameţeli sau dificultăţi de respiraţie neobişnuite, este prudent să discuţi cu un medic înainte de a creşte durata reprizelor de mers.
Publicarea studiului
Studiul a fost publicat în revista Analele Medicinii Interne.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu