Injecţiile pentru slăbit au ieşit rapid din cabinetele de specialitate şi au ajuns în fluxurile de pe reţelele sociale şi în farmaciile de cartier. Cunoscute ca medicamente GLP-1, ele au fost create iniţial pentru a sprijini persoanele cu diabet de tip 2, însă astăzi sunt utilizate pe scară largă şi pentru scăderea în greutate.
Aceste medicamente imită un hormon numit peptidă asemănătoare glucagonului-1 (glucagon-like peptide-1), cu rol în reglarea apetitului şi a glicemiei. Prin încetinirea digestiei şi accentuarea senzaţiei de saţietate, multe persoane ajung să mănânce mai puţin şi, în timp, să slăbească.
Datele arată că pot susţine pierderea în greutate, cel puţin pe termen scurt. Totuşi, odată cu creşterea utilizării, au apărut şi întrebări despre efecte neintenţionate asupra alimentaţiei şi a stării generale de sănătate.
Medicamentele GLP-1 şi nutrienţii esenţiali: ce se poate pierde când mănânci mai puţin
O analiză recentă a dovezilor sugerează că unele persoane care iau medicamente GLP-1 s-ar putea să nu atingă aportul necesar din câţiva nutrienţi-cheie. Printre aceştia se numără vitaminele A, C, D, E şi K, fibrele alimentare, precum şi minerale precum fierul, calciul, magneziul, zincul şi cuprul.
Deficienţele nutriţionale apar atunci când organismul nu primeşte suficient dintr-un nutrient pentru a funcţiona corespunzător. Estimările privind frecvenţa acestor carenţe la utilizatorii de medicamente GLP-1 sunt, însă, foarte diferite.
Unele cercetări indică faptul că peste 20% dintre persoane ar putea avea un risc crescut în primul an de la începerea tratamentului cu medicamente GLP-1. Alte studii sugerează un efect mult mai redus, care ar afecta sub 1% dintre utilizatori.
Important de menţionat: o mare parte din literatura care leagă medicamentele GLP-1 de deficienţe de nutrienţi este observaţională. Acest tip de studii caută tipare şi asocieri în date, dar nu poate demonstra cauzalitatea.
Cu alte cuvinte, studiile pot arăta că două lucruri apar împreună, fără a putea confirma că unul îl provoacă pe celălalt. De aceea, în prezent nu putem afirma cu certitudine că medicamentele GLP-1 cauzează direct deficienţe nutriţionale.
Chiar şi aşa, îngrijorarea are logică: medicamentele GLP-1 duc adesea la un aport alimentar mai mic. Când mănânci mai puţin, este mai probabil să consumi şi mai puţini nutrienţi esenţiali, iar riscul de carenţe poate creşte în timp.
Piaţa „sprijin GLP-1”: suplimente scumpe, promisiuni mari
Pe fondul temerilor legate de posibile carenţe, a apărut şi un nou segment de piaţă. Unele companii de suplimente lansează produse de tip „sprijin GLP-1”, susţinând că ar compensa reacţii adverse precum pierderea masei musculare şi deficitele de vitamine, prin furnizarea „nutrienţilor potriviţi” pentru cei care folosesc aceste medicamente.
Întrebarea esenţială rămâne: persoanele care iau medicamente GLP-1 au, de fapt, nevoie de astfel de suplimente?
De multă vreme, utilizarea suplimentelor de vitamine şi minerale este un subiect discutat în ştiinţa nutriţiei. Pentru oamenii în general sănătoşi, care au deja o alimentaţie echilibrată, dovezile privind beneficii suplimentare sunt limitate. În schimb, suplimentele pot fi utile atunci când există o deficienţă confirmată a unui nutrient.
Un exemplu relevant este vitamina D: în lunile de iarnă, când expunerea la soare este mai redusă, multe persoane pot ajunge la un aport insuficient, deoarece organismul produce vitamina D sub influenţa luminii solare. Totuşi, dacă cineva îşi asigură deja necesarul din alimentaţie şi/sau din recomandările medicale, suplimentarea „în plus” aduce de regulă puţine beneficii sau deloc.
Se pot preveni carenţele fără suplimente „speciale”? De multe ori, da
Posibilele carenţe nu trebuie tratate automat cu produse de nişă, costisitoare. În multe situaţii, ajustări alimentare mici sunt suficiente.
O alimentaţie variată, cu alimente integrale bogate în nutrienţi-fructe şi legume, cereale integrale, nuci şi seminţe, lactate sau alternative fortificate, plus proteine slabe sau vegetale-poate ajuta la menţinerea unui aport adecvat de vitamine, minerale şi fibre alimentare, chiar şi atunci când porţiile sunt mai mici.
Dacă sunt necesare suplimente, de cele mai multe ori sunt suficiente produsele standard cu vitamine şi minerale disponibile în farmacii. Rareori există un motiv real să plăteşti preţuri premium pentru formule promovate special pentru utilizatorii de medicamente GLP-1, mai ales când baza de dovezi folosită în marketing este adesea fragilă.
Un aspect practic, adesea trecut cu vederea, este că toleranţa digestivă poate varia în primele săptămâni de tratament. În astfel de perioade, poate fi mai greu să atingi aportul de proteine şi fibre alimentare. Strategii simple-mese mici şi dese, alegerea unor alimente uşor de digerat, creşterea treptată a fibrelor şi hidratarea adecvată-pot face diferenţa fără a apela automat la produse „speciale”.
De asemenea, dacă îngrijorarea este legată de pierderea masei musculare, suportul nu se rezumă la pastile. Un aport suficient de proteine, combinat cu exerciţii de rezistenţă (de exemplu, antrenamente cu greutăţi sau benzi elastice), poate susţine menţinerea masei musculare în timpul scăderii în greutate. Pentru unele persoane, un plan simplu, adaptat nivelului lor, este mai util decât un supliment cu etichetă atrăgătoare.
Ştiinţă selectivă
Deşi există situaţii şi grupuri pentru care anumite suplimente pot avea utilitate, multe produse de tip „sprijin GLP-1” includ ingrediente care nu sunt legate clar de nevoile persoanelor ce iau aceste medicamente.
Etichetele sunt adesea însoţite de formulări precum „susţinut de ştiinţă” sau „bazat pe dovezi”, însă cercetările invocate sunt frecvent alese selectiv. În plus, o parte importantă din aceste studii nu a fost realizată pe persoane care folosesc, efectiv, medicamente GLP-1.
Un exemplu des întâlnit este biotina, o vitamină promovată pentru îmbunătăţirea sănătăţii părului şi a pielii. Totuşi, dovezile care susţin această promisiune sunt slabe.
Mai mult, nu există cercetări solide care să arate că biotina are beneficii specifice pentru persoanele care iau medicamente GLP-1. Majoritatea oamenilor îşi asigură deja biotina din alimentaţia de zi cu zi, ceea ce înseamnă că suplimentarea suplimentară nu are o justificare clară.
Îngrijire personalizată: când are sens să suplimentezi
Sprijinul nutriţional şi de stil de viaţă pentru persoanele care folosesc medicamente GLP-1 ar trebui adaptat nevoilor şi obiectivelor individuale-abordare descrisă adesea ca îngrijire personalizată. Aceasta porneşte de la ideea că oamenii diferă prin alimentaţie, stare de sănătate şi risc de deficienţe.
Recomandările indică faptul că suportul ar trebui individualizat, ideal cu sfatul unui specialist calificat, cum ar fi un dietetician sau un nutriţionist cu formare recunoscută. Acest lucru contează mai ales pentru cei cu risc mai mare de carenţe.
Când deficienţele sunt identificate sau sunt probabile, soluţiile pot include modificări alimentare punctuale sau utilizarea unor suplimente obişnuite. Totuşi, acest lucru nu justifică folosirea de rutină a suplimentelor scumpe, comercializate ca „sprijin GLP-1”.
În cele mai multe cazuri, aceste produse nu par să ofere avantaje peste ceea ce pot oferi suplimentele de bază, accesibile. Un preţ mai mare nu înseamnă automat o calitate superioară sau o eficienţă mai bună.
Mesajul principal este simplu: suplimentele sunt cel mai utile atunci când există o deficienţă confirmată sau când necesarul nutriţional nu poate fi acoperit doar prin alimentaţie. Suplimentarea fără o nevoie clară este puţin probabil să aducă beneficii şi poate însemna doar bani irosiţi.
Jordan Beaumont, lector principal în Alimentaţie şi Nutriţie, Universitatea Hallam din Sheffield
Acest articol este republicat din platforma Conversaţia în baza unei licenţe Bunuri Comune Creative. Citiţi articolul original.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu